Archive for aprilie, 2012

un zambet printre amintiri

Azi ma simt putin mai bine decat ieri. Ieri am nascocit putin sertarul cu  amintiri…unele placute si unele mai triste…am vrut sa fac putina curatenie printre ele si astfel m-au rascolit amintiri ce mi-au dat o stare de tristete, de melancolie…de dor si un mic regret.

mi-am amintit de tine, prieten drag…cum m-ai invatat sa fiu un om mai bun, mai tolerant si  cand mi-ai zis ca trebuie sa fiu mai atent la nevoile celor din jur. la momentul respectiv nu am stiut exact ce trebuie sa fac…iar acum, intorcandu-ma in prezent imi dau seama ca am gresit…am fost prea egoista, am tratat totul ca pe o joaca de copil iar acum te-am pierdut…nu am stiut sa fiu langa tine cand aveai nevoie de ajutor, asa cum o faceai tu mereu pentru mine…nu am stiut sa te ascult si sa te ajut, macar cu un gand bun…acum e prea tarziu  sa mai spun “iarta-ma” sau “imi pare rau”…raul a fost deja facut.

sper doar ca, intr-o buna zi sa pot sa te privesc din nou in ochi si sa imi mai dai o sansa…acum mi-am invatat lectia din propria greseala si nu o voi mai repeta.

pana atunci…voi cauta cate-un zambet printre amintirile pe care le voi pastra in sertar…


Let’s do it, Romania! 2012 se apropie

Incet, dar sigur se apropie data de 12 mai, Ziua de Curatenie Nationala, zi in care milioane de voluntari atat din Romania cat si din peste alte 90 de tari din lume sunt asteptati sa participe la lupta cu deseurile nereciclate,  în cadrul proiectului-mamă Let’s Do It, World!

In acest an, proiectul „Let’s do it, Romania” se va desfasura in 12 mai…deja au fost facute cartarile, s-au identificat si mormanele de deseuri la nivelul fiecarui oras/ judet…mai urmeaza doar ziua inceperii propriu-zise a…curateniei.  🙂

Evenimentul este promovat pe mai multe cai, chiar in aceasta dimineata am ascultat, cu mare entuziasm si bucurie, spotul oficial al campaniei „Let’s do it, Romania!” 2012

Tu ce vei face in acea zi? Alatura-te unei echipe de voluntari din orasul tau, te poti inscrie aici…impreuna vom curata natura de deseuri si, mai mult decat atat…vom putea trai intr-o lume mai curata si mai…verde.


Tu cum vrei sa fii?

In urma cu doar cateva zile, am gasit pe youtube un clipulet foarte interesant,  din care se pot trage importante lectii de viata…mi-a placut tare mult si m-am gandit sa il pun si aici…sa il vedeti si voi.

Merita sa il vizionati cu mare atentie si apoi…sa aruncati o privire in oglinda si sa incercati sa raspundeti la intrebarea:   tu cum vrei sa fii?


In urma cu un an…

Parca ieri scriam primul post pe blog…o prima incercare de post…reusita sau nereusita, nu stiu ce sa spun in privinta asta. Nici acum nu imi vine sa  cred ca am un blog…pentru ca am intrat in aceasta lume minunata a blogging-ului…astfel am avut sansa de  a cunoaste oameni minunati  🙂

Deja a trecut un an de cand…o data cu “cresterea” blogului simt ca am crescut si eu …am incercat sa scriu din ce in ce mai bine …si sper ca am reusit, macar in mica parte.

Pe mai departe o sa incerc sa scriu din ce in ce mai bine astfel incat sa va faca placere ceea ce cititi, dragii mei cititori…atunci cand popositi pe aici!

Ma opresc aici…nu inainte de a va lasa inca o piesa pe care o ascult mereu cu mare drag, piesa lui Marius Matache  🙂


Mai ramai putin…

Acesta e titlul unei piesa a celor din trupa Conexiuni…a caror muzica ma induioseaza si ma emotioneaza intotdeauna…ii ascult mereu cu mare drag

Va las si voua o piesa care ma unge la suflet!

 

P.S.: Sa aveti parte de un weekend minunat …presarat cu momente de bucurii alaturi de cei dragi!


Return to innocence

Am crescut…cresc …voi mai creste…dar mi-e teama sa cresc…maturizarea imi da tarcoale si nu reusesc sa scap de ea, orice as face. Totul devine necunoscut…m-am schimbat eu…s-au s-a schimbat realitatea de zi cu zi?

Cred ca incep sa vad viata ALTFEL…dincolo de inocenta ei si de acel paradis …pentru ca asa vedeam viata prin ochii unui copil. Dar din perspectiva unui “om mare” am inceput sa privesc viata …asa cum e ea de fapt. cu bune si rele, cu tot felul de obstacole care imi apar in cale la tot pasul. sentimentul de teama ma insoteste la tot pasul.

…as vrea sa raman mereu un copil…viata de adult e prea complicata, implica atat de multe obligatii si indatoriri…o data ajunse fiinte mature uitam sa ne mai bucuram, uitam sa mai zambim…uitam  sa fim uneori copii.

As vrea sa mai scriu…prin scris sa imi vars aici teama de maturizare…dar stiu ca nu voi reusi sa scap de ea chiar daca incerc sa refulez in aceste randuri scrise noaptea.

Pentru mine,  maturizarea inseamna timiditate si copilaria curaj…vreau sa fiu din nou copil, vreau sa fiu din nou EU!…EUL meu favorit…Poate ca ar trebui sa imi opresc maturizarea si sa ma cred COPIL!

Poate maine cand ma voi trezi…voi fi din nou copil! poate tot ce mi s-a intamplat pana acum a fost doar un…vis si atat!


Oameni si…caractere

Zi de zi intalnim oameni si oameni, precum si caractere si caractere…fiindca fiecare om e unic, are un character complet diferit de al celuilalt.

De-a lungul timpului, mi-am dat seama ca fiecare individ se comporta altfel…ca  exemplu, numai un om agresat poate sa fie agresiv, numai un om ranit poate sa raneasca, numai cel care a fost abandonat poate sa abandoneze, iar cel respins sa respinga…toate acestea se datoreaza lumii de azi, datorita mediului in care traim, dar mai ales datorita oamenilor cu care interactionam si cum interactionam.

La polul opus se gaseste partea pozitiva si frumoasa a tipului uman. O data ce ai cunoscut bunatatea, devi un om mai bun. O data ce ai invatat sa primesti, poti darui la randul tau. O data ce ai cunoscut blandetea, vei stii sa fii bland la randul tau. Din clipa in care te simti inteles…poti sa fi intelegator la randul tau, cu ceilalti…dar cel mai important…cand te vei lasa atins de iubire, vei putea sa o pretuiesti, sa o inmultesti si sa o daruiesti mai departe.

Dar, pentru a ajunge la o schimbare a caracterului uman, avem nevoie de modele de viata. Pentru ca, o data ce ai primit un model de viata, un mod de a fi, o alta optiune de trai, poti alege. Iar oamenii trebuie sa faca cele mai bune alegeri in fiecare moment. Doar sa aiba de unde alege. Atata tot.

Depinde de mine si de tine si de noi toti sa daruim modele de viata. Modele de iubire, de bunatate, de respect, de bucurie, de intelegere, de daruire, de comuniune. Pentru ca” a fi schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume nu mai sunt doar niste cuvinte”. Au devenit un mod de viata.


Schimbarea incepe cu noi

Traim intr-un prezent haotic, intr-o societate in care avem o dorinta permanenta de schimbare. Din pacate, societatea a luat-o intr-o directie gresita, iar ideea unei schimbari e una buna.

Dar asta tine de noi…fiindca nu privim mereu in directia buna…am ajuns in acel punct in care am uitat sa privim spre noi….am ajuns atat de mandri si de imorali incat ne credem perfecti, si toata lumea din jur e gresita.

De fapt, noi suntem cei care gresim…prin faptul ca privim mereu la ceilalti pentru a vedea defecte, slabiciuni si greseli…in loc sa ne preocupam de noi…san e uitam mai mult la noi. Nimeni nu e perfect…in fiecare dintre noi se regasesc defecte si …calitati.

Cand ne dorim o schimbare, cand vrem sa schimbam ceva…acea schimbare incepe prin a privi mai intai la noi….fiindca e vorba de mine, de tine…de noi. Noi suntem cei implicate, noi putem sa facem sa iasa bine sau rau…noi suntem cei care trebuie si putem sa punem mana sa facem sa fie totul mai bine.

 

Vino si tu alaturi de noi, haideti sa punem mana si sa facem ceva in privinta asta…in loc sa stam indiferenti si sa dam vina unii pe altii!

 


let us smile every day

Se facea ca am un vis…un vis in care oamenii se opresc sa priveasca si nu mai  merg grabiti cu capul in jos.in visul meu oamenii zambeau mai intai cu inima si abia apoi cu buzele….in visul meu oamenii se lasa coplesiti de bucuria inocenta a copilariei.

Dar visul meu se termina o data cu sosirea diminetii si cu primele raze ale soarelui care isi fac aparitia la fereastra mea. In viata reala, oamenii merg grabiti si cu capele in jos. Nimeni nu zambeste nimanui…oamenii urmeaza aceeasi rutina zi de zi…mergand mereu grabiti si uitand sa mai zambeasca …sa se bucuria de lucrurile marunte.

Oamenii mari au uitat sa ce inseamna sa fii copil, iar copiii nu mai sunt lasati sa isi traiasca copilaria, fiind fortati sa devina adulti.

Sa nu uitm sa zambim in fiecare zi, macar putin…fiindca zambetul poate reda speranta unei fiinte ce a pierdut sau nu mai gaseste o usita a sperantei


Arta de a trai

In maratonul vietii noastre cotidiene uitam sa traim, uitam sa ne bucuram, uitam sa…iubim…sau sa ne bucuram de frumesetea vietii…uitam de noi.

Avem impresia ca traim intr-o lume monotona, fara natura, fara simturi, fara emotii, fara sentimente…asta e “consecinta” faptului ca suntem mereu grabiti, ocupati …neimpliniti.

Pretul pe care-l platim pentru a trai viata “moderna” ne costa pierderea unor momente frumoase alaturi de cei dragi sau, mai mult decat atat bucuria de a trai fiecare zi  pe care viata ne-o ofera. Acest maraton nu se va opri niciodata, decat se va accelera in viteza…maturizandu-ne si imbatranindu-ne prea devreme.

Ceea ce putem face e sa ne oprim aici si acum..in momentul prezent, sa  ne bucuram de frumusetea naturii, de caldura si iubirea Soarelui, de iubirea daruita oamenilor din jurul nostrum…

Devenind observatori ai vietii noastre, lucrurile vor incepe sa se schimbe, iar incet-incet vom realize ca “Arta de a trai” inseamna  sa simtim clipa, sa fim in momentul de aici si acum…sa avem curajul sa traim asa cum simtim si nu asa cum vor altii.