O ora cu Luminita

„O ora cu Luminita” a fost una din cele mai fericite iesiri de care am avut parte vreodata. Totul a inceput de la un simplu impuls, cand i-am zis Luminitei ca „mi-e dor de ea”.  Sub motivul iesirii la o pizza, fiinta asta minunata a „copt”  cateva surprize la care nici nu ma asteptam. dar care m-au emotionat atat de mult.  a avut doua „complice” care au intrat in „jocul”  cu surprize al Luminitei.

Mai intai, prima surpriza a fost intalnirea cu…Cristina. nici nu mai stiu cand am revazut-o ultima data si chiar imi doream sa o vad, imi era foarte dor de ea. a fost un moment foarte emotionant, iar bucuria mi-a fost si mai mare cand am primit o imbratisare (iubesc imbratisarile capatate de la prietenii dragi). cu ocazia asta ii multumesc din nou Cristinei.

A doua surpriza a fost intalnirea cu Lea. asta da surpriza placuta. si emotii mult mai mari. fericirea suprema a fost cand am primit imbratisarea si de la ea. ( „vinovata” de aceasta „goana” dupa imbratisari e chiar Lea).   🙂
Ultima surpriza a fost primirea unui cadou din partea amandurora. nici nu stiam ce sa fac, bucuria mea era  asemenea unui copil nerabdator sa vada ce a primit. cu greu m-am abtinut sa nu plang …de bucurie. de emotie.  aseara am atins apogeul fericirii.  fetelor, va multumesc mult inca o data.

Acum, e timpul sa inchei. nu inainte de a-i multumi Luminitei pentru „ora cu Luminita” (care a durat mai mult de o ora),  pentru surprizele pregatite. si va multumesc voua fetelor, pentru ca mi-ati daruit cel mai frumos dar: bucuria de a va avea ca prietene.