oameni mici …cu suflete mari

Traim intr-o lume atat de haotica…in care uitam cum sa traim. Pana si incercarea de a intelege ce se intampla in jurul nostrum devine o povara pe care o purtam cu greu in spate…e greu. e chiar trist…e greu chiar si sa te opresti putin in loc, sa iti faci timp pentru tine, sa te  intalnesti cu tine si te cunosti mai bine…si asta pentru ca restul se asteapta  sa te ocupi doar de ei. Dar cel mai greu e…sa spui ceea ce gandesti.

Dar sunt totusi si oameni…oameni care nu se tem sa se lase descoperiti de ceilalti, mai mult decat atat, au curaj sa spuna cu glas tare  ceea ce gandesc …fara teama sau ocolisuri…sunt oameni intelesi prea putin…sunt oameni care nu pot sa treaca indiferenti si sa para “la fel” cu  ceilalti. acestia sunt oameni cu suflete mari , oameni care zambesc trist vazand  ceata in care traim, dar prin privirea lor dau o alta lumina si culoare lumii din jurul lor.

Acesti oameni…atunci cand rad, rad cu viata sic and plang…plang din inima….acesti oameni sufera mai mult…dar niciodata nu vor renunta…vor continua sa-si cante viata…